În urma întâlnirii on-line a membrilor din rețeaua de solidaritate vrem să împărtășim atât nevoile, cat si soluțiile identificate de către participanți. Am avut astfel ocazia de a „lua pulsul” masurilor adoptate pana acum in spitalele din tara si din străinătate, am ascultat sfaturile colegilor care lupta deja in linia întâi si am identificat principalele linii de urmărit in perioada imediat următoare.
O problema ridicată de colegi o reprezintă modul precar de identificare a nevoilor concrete din spitale. Ultimele săptămâni ne-au arata ca acel „avem de toate” devine un laitmotiv al autorităților lipsite de control si management, folosit pentru a ascunde neregulile perpetuate într-un sistem prost organizat. Deși Ministerul Sănătății si Ministerul Afacerilor Interne au pus la punct un soft pentru urmărirea în timp real a stocurilor din spitale – echipamente și medicamente, acest formular nu este completat și actualizat corespunzător de spitale. Relațiile pe care Direcțiile de Sănătate Publica le au cu principalii actori din sistemul sanitar sunt greoaie, opace si nu se întrevede posibilitatea unor rezolvări in perioada imediat următoare.
Ce propunem?
Un dialog deschis cu autoritățile, pe un canal coerent, care sa poată aduce informații, protocoale si modele de bune practici atât de necesare in acesta perioada tulbure. Se întrevede tot mai mult nevoia unui MASTER PLAN care sa conecteze de sus in jos toate punctele din sistemul sanitar si care sa ofere un model de management productiv, bazat pe experiența colegilor din străinătate si adaptat la condițiile din tara. Se identifica tot mai mult nevoia unui management organizat, structurat pe paliere de decizie si informare rapida. In momentul de față exista mai multe grupuri care organizează strângeri de fonduri, găsesc resurse, achiziționează echipamente si alte materiale necesare, care ar funcționa mult mai bine si ar avea o eficienta sporita daca ar fi conectate sub o acțiune unitara si controlata într-un mod profesionist.
O altă problemă, de data asta de ordin medical, o reprezintă modul de gestionare a decedaților în aceasta perioada. În acest sens, procedura adoptată la nivelul unităților medicale este incinerarea. În Romania însă aceasta procedura este privita cu reticență din cauza obiceiurilor funerare autohtone care contravin total nevoii de siguranță. Acesta este un aspect care trebuie gestionat cu rapiditate si găsită o soluție care să nu transforme acest eveniment nefericit într-o bombă biologica.
Ca o concluzie, avem protocoale, dar nu avem modalitate de transmitere oficială.
Avem modele de bune practici, dar nu știm cui sa le înmânam.
Avem nevoi, dar venim si cu soluții.
Rămâne sa ne vedem cu bine si sănătoși după aceasta perioada, dar important este sa ne vedem mai înțelepți.