Societatea și încrederea în autorități: sistemul suedez

Administrația suedeză și-a cerut scuze public pentru eșecul de a proteja eficient vârstnicii din cămine în timpul pandemiei. Știrea a circulat cu mare viteză, fiind primită cu mare satisfacție de unii dintre criticii modului diferit de abordare al pandemiei de COVID-19 și mulți s-au grabit să declame eșecul întregii strategii suedeze.

O privire atentă asupra statisticilor, îndreptată spre numărul deceselor în rândul populației de vârstă înaintată, ne arată că, în fapt, nimeni nu a reușit să-și protejeze seniorii. Cu sau fară protecție și măsuri de ”lock-down”, numărul deceselor persoanelor de peste 75 de ani, mai ales în căminele de vârstnici din vestul Uniunii Europene, reprezintă un procent covârșitor din totalul deceselor în întreagă lume. Dintre toate statele afectate, însă, numai suedezii și-au cerut scuze cetățenilor lor.

COVID-19 afectează grav și definitiv segmentele de vârstă înaintată. S-a vorbit mult despre seniori în această perioadă. În societatea suedeză, persoanele în vârstă beneficiază nu numai de respect și pensii decente, ci și de un pachet de măsuri efective din partea statului, care includ serviciile de curățenie și îngrijire la domiciliu decontate de stat, facilitați la plata chiriei și întreținerii și alte drepturi care să le asigure o retragere liniștită și fară griji la pensie. Respectul și grija față de bătrâni reprezintă preocuparea constantă a societății suedeze.

Fiind în posesia informațiilor, autoritățile puteau face mai mult și mai din timp în scopul de a proteja cetățenii de vârsta a treia rezidenți în cămine. Pregătirea și dotarea personalului căminelor cu materiale de protecție a fost una dintre măsurile luate prea târziu. Atât presa cât și specialiști au atenționat asupra lipsurilor și au făcut presiuni pentru ca aceste masuri să fie luate. Căminele de bătrâni au fost închise în martie, dar a fost prea tărziu. Conform propriilor declarații, autoritățile s-au așteptat la îmbolnăviri, însă nu și la numărul mare de decese.

Probabil cea mai cinică ipoteză vehiculată este cea conform căreia suedezii au vrut să-și salveze economia în detrimentul vieților omenești. Pentru adepții acestei teorii, reamintesc faptul că economia e globală și funcționează prin interconexiuni. Suedia nu are o situație economică privilegiată față de alte state afectate de pandemie. În această perioadă, multe companii și-au închis sau diminuat activitatea. Sistemul bancar depinde de fluctuațiile de pe piețele financiare. Importurile și exporturile sunt foarte afectate, fiindca transporturile de orice fel – aerian, maritim sau terestru, sunt îngreunate. Industria turismului și cea de divertisment sunt la pământ, iar agricultura suedeză este nesemnificativă ca pondere. Șomajul a crescut, dar e o situație la fel ca peste tot. De aceea, a pretinde că Suedia a vrut să își protejeze economia în detrimentul vieților omenești arată o neînțelegere a contextului economic global în care evoluăm.

Discuția nu se concentrează însă pe ”eșecul” strategiei adoptate în Suedia care, la fel ca toate celelalte țări afectate de pandemie, au adoptat măsuri corelate cu specificul populației și al culturii, respectiv al sistemelor de sănătate. Un exemplu cât se poate de elocvent este dat de restaurantele din Suedia, care spre deosebire de multe alte țări, au fost lăsate să rămână deschise în timpul pandemiei COVID-19, cu condiția să respecte orientările privind distanțarea socială.

Este prematură analiza anumitor strategii în termeni de succes-eșec, considerând că pandemia este departe de a se fi sfârșit. În continuare nu există vaccin, nu se cunosc date certe despre imunizare, nu se știe daca va urma un val doi sau trei, sau care vor fi efectele ieșirii din ”lockdown”. Sunt state care s-au confruntat cu zeci de mii de decese și sute de mii de infectări. În acest moment, după trei luni de pandemie și cu o evoluție încă foarte greu de prezis pe termen scurt sau lung, declararea unor strategii câștigătoare sau pierzătoare pare pur și simplu hazardată. Modelul suedez, aplicat doar în Suedia, a avut ca bază colaborarea foarte strânsă a autorităților cu cetățenii, mizând pe disciplină și responsabilitate. Recomandări în loc de legi drastice și amenzi, informări în timp real despre o situație care îi privește pe toți, dar și asumarea responsabilității în adevăratul ei sens.

Suedezii, într-o proporție covârșitoare, investesc administrația cu încredere și au certitudinea că politicienii lor nu-i mint și că vor auzi adevărul, indiferent cum arată situația. Societatea suedeză este obișnuită cu acest model, al politicienilor care nu sunt altceva decât niște funcționari publici care poartă responsabilitea binelui public și răspund pentru greșeli. Recunoașterea unor erori nu înseamnă automat vinovăție, pentru că nu se caută în primul rând vinovați, mai ales în circumstanțele unei crize fară precedent, ci se analizează mai degrabă cauzele care au dus la acele erori, pentru a nu fi repetate.
La fel ca în cazul strategiei administrației suedeze, diferită de a celorlalte țări din Uniunea Europeana, prin refuzul de a impune legi drastice, gestul oficialilor suedezi de a-și cere scuze propriilor cetățeni a surprins din nou pe toată lumea.

E însă un gest normal, într-o țară normală. Sunt politicieni care se simt direct responsabili pentru politica pe care au decis-o și o conștientizare pe deplin asumată a efectelor acestei politici, Cei care s-au grăbit să interpreteze aceste declarații ca pe un eșec general ar fi trebuit să vadă în gestul oficialilor solidaritatea cu cei care și-au pierdut părinții și bunicii, alături de regretul de a nu fi făcut mai mult sau tot ce le-ar fi stat în putință pentru a salva mai multe vieți.Și-au cerut scuze pentru încălcarea promisiunii că seniorii lor vor fi bine protejați.

Despre eșec sau succes vom vorbi, cu cifrele și cu statistica pe masă, abia când omenirea va găsi soluții pentru a stopa aceasta pandemie. E greu de crezut însă că oricare dintre încercările guvernelor de a face față acestei provocări va fi catalogată drept succes. Dincolo de cifre statistice, efectele pierderii oamenilor dragi, cele economice sau implicațiile psihologice rezultate din această criza se răsfrâng, fară deosebire, asupra tuturor.

Referinte: