Când spui Solidaritate te înconjoară senzația de compasiune, înțelegere, ajutor și multă toleranță.
Sunt Paula Savin, originară din Galați și locuiesc în Berlin de aproape nouă ani. La începutul lunii martie eram, precum mulți alții: speriată de ce urma să vină, mă uitam la cei doi copii ai mei și mă întrebam ce vor face dacă cumva mă voi îmbolnăvi cu acest virus care punea stăpânire pe populația lumii. Am respirat și mi-am zis: mergem înainte, indiferent de ce urmează. Cu acest gând pozitiv m-am alăturat echipei de consilieri ai Rețelei de Solidaritate, unde o mâna de oameni au lăsat temerile deoparte și au început să caute soluții pentru a veni în ajutorul semenilor lor. Alături de medicii solidari, care s-au sprijinit reciproc prin experiențe și proceduri împărtășite, sunt Consilierii fără frontiere, români din Diaspora pregătiți să ajute compatrioți aflați în nevoie. Rețeua de Solidaritate s-a născut și a crescut prin mulțumirile celor ajutați, prin zâmbetele copiilor ai căror părinți au reușit sa ajungă la ei in perioada pandemiei.
Din Berlin pandemia s-a văzut și simțit mai ușor. Mi-au rămas în memorie cuvintele unui băiețel: “mama, am reușit să ajungem acasă”. Da! Toți am reușit, cumva, să trecem prin grădina cu spini creată de pandemie și să ajungem acasă, deși nu a fost ușor. M-am implicat în multe cazuri, am plâns alături de oameni și mi-am strâns copii mereu in brațe și le-am mulțumit că sunt sănătoși. Multe cazuri m-au marcat și încă vorbesc cu cei implicați. Mai jos sunt doar două dintre ele:
Cazul M
Eu sunt din fire o persoană care urăște violența și când am cunoscut cazul M., un sentiment de neputință amestecat cu furie m-a cuprins. Da, în 2020, în plină pandemie, M era victima violenței domestice. Violența la care participa vizual copilul ei, A, de nici 5 ani împliniți.
O noapte am cautat variante, alături de oameni minunați, să o putem ajuta să plece din acel mediu. Deși exista o decizia de divorț eliberată de către tribunalul din România, ne temeam că totuși fostul soț o va opri să plece din Germania în România. Dar temerea noastră a fost spulberată de către minunata Alexandra Chiribes care ne-a dat speranțe și, împreuna, am stabilit rapid un plan. Un șofer binevoitor i-a așteptat într-o zi de sâmbătă într-o parcare. Cu 2 ghiozdane în spate, două suflete au plecat la drum spre România, plini de încredere în noi. O încredere necondiționată care a dus la exclamația: “am reușit, suntem acasă, în România, intrăm în izolare instituționalizată“.
Au urmat 14 zile în care așteptam să îmi scrie M mereu că sunt bine. Și da, au fost, M. și-a găsit un loc de muncă și vorbim des, ca două prietene ce am devenit. O prietenie legată în mediul virtual care ne va uni mereu. A. este tot un zâmbet. Da, are acel zâmbet răpit odată, dar care i-a rămas în suflet.
Cazul 2
Când o mama a strigat: “Vreau să îmi duc copilul pe ultimul drum în România“, am auzit-o. O zi a durat să obțin derogarea de la carantina instituționalizată semnată de domnul dr. Raed Arafat.
Mărturisesc onest, inițial am fost sceptică asupra rezolvării situației. Ma gândeam: noi suntem în Germania, instituțiile statului român au atâtea cazuri, cu siguranța nu vor avea timp de noi. M-am înșelat! Răspunsul primit la mailul meu trimis către IGSU și MAI a venit în 10 minute. Și știți cum se încheia răspunsul? ”Vă mulțumim !”.
Trăim câteodată într-o bula creată de alții și ne temem ca unii funcționari din țara au uitat empatia. Nu! Nu au uitat! Au fost doar suprasolicitați, unii dintre ei.
Urmând pașii explicați în mailul primit de la IGSU, a doua zi am primit și hotărârea eliberată de către Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul pentru Situații de Urgență și semnată de către domnul Secretar de Stat Dr. Raed Arafat.
O mama cu sufletul îndurerat, prinsă pe teritoriul Germaniei din cauza pandemiei, pleca într-o după amiază spre România să își ducă la cimitir singurul copil care decedase în urma unui accident rutier.
Pandemia a scos și scoate la iveală cazuri și povești de viața care te marchează. Arată cât de nepregătiți am fost ca omenire, dar mai presus de toate, ne-a arătat umanitatea din fiecare.
Consilierii fără frontiere , voluntari inimoși și pregătiți, stau alături românilor aflați în dificultate, în afara granițelor țării. Suntem aici pentru a acorda asistență în situații care implică relația cu autorități și instituții, facilităm dialogul și trecem barierele de comunicare, printre noi se află specialiști în dreptul muncii, dar și medici și psihoterapeuți care ascultă și alină necazuri. Pentru că aceasta este baza Rețelei de Solidaritate: omenia.
