Printre primele materiale traduse în luna martie, când am organizat grupul de traducători dedicat Rețelei de Solidaritate, s-au numărat:
- 1. Foaia de instrucțiuni de la Spitalul Universitar din Basel pentru SUSPECȚI – respectiv persoane care fie prezentau simptome ușoare, fie fuseseră în contact direct cu un caz Covid-19 confirmat, până la determinarea rezultatului testului. Instrucțiunile cuprindeau transportul până la spital și înapoi, purtarea măștii și protejarea șoferului autoturismului dacă suspectul nu era adus cu salvarea (era recomandată evitarea transportului în comun), eticheta respiratorie, comportamentul acasă – separarea de ceilalți membri ai familiei și măsurile de igienă elementare.
De asemenea, erau indicate numerele de telefon de contact, legătura cu medicul de familie și medicul cantonal (echivalentul DSP), urmărirea simptomelor și cazul în care se intervenea cu transport medical spre spital. Totul clar și simplu, omul știa ce are de făcut în așteptarea rezultatului testului, fie că rezultatul era pozitiv sau negativ. Suspectul rămânea acasă, dacă rezultatul era pozitiv și primea instrucțiunile de îngrijire la domiciliu. Dacă nu dezvolta simptome (pozitiv asimptomatic) tot nu era internat în spital ci monitorizat la domiciliu. (1)
- Lista de instrucțiuni a CDC pentru îngrijirea a persoanelor infectate acasă. Cu grafică sugestivă, fiecare componentă a măsurilor de prevenire era explicitată: dezinfectarea suprafețelor de toate tipurile, gestionarea vaselor din care mânca bolnavul, aruncarea gunoiului, igienizarea încăperilor sanitare și îngrijirea persoanei cu Covid-19. Recomandări pentru membrii familiei, contacte către autorități, instrucțiuni clare în caz de agravare a stării pacientului – întregul pachet de informații necesare pentru a îngriji acasă, în siguranță, un membru al familiei confirmat pozitiv (2)
- Foaia înmânată pacientului în Franța, odată cu rezultatul pozitiv al testului, care era formată tot din informațiile și instrucțiunile de mai sus. Cuprindea atât pachetul esențial de recomandări pentru tratamentul la domiciliu, cât și cele pentru cazul internării, răspunsuri simple și edificatoare la întrebări frecvente.
- Managementul contacților de gradul I și gradul II de la Institutul Robert Koch, cu traseul punctual în fiecare situație, destinat în special angajaților din așezăminte sociale sau care lucrau cu persoane vulnerabile. Explicit, cu perioade de la contact, număr de zile de la instaurarea sau, după caz, încetarea simptomelor, data celui de-al doilea test, intrarea și încetarea izolării la domiciliu, condiții pentru reluarea activității după izolare. (3)
Așadar, în Europa și SUA, atât suspecții, cât și cazurile confirmate prin testare, fără simptome sau cu forme ușoare au fost și sunt tratate LA DOMICILIU. Nu în spital. Din perspectiva costurilor pentru orice sistem de sănătate, internarea, spitalizarea în regim de continuitate, este mai costisitoare. Este mult mai eficient să tratezi un pacient deplasabil, cooperant, conștient și autonom în sistem ambulatoriu. Acesta nu necesită intervenții, manevre și îngrijire pe patul de spital, are doar de urmat un tratament medicamentos oral (autoadministrat) și indicațiile de gestionare și monitorizare a simptomelor primite de la medic. În cazul infectării Covid-19, pacientul trebuie să-și urmărească temperatura zilnic, să-și ia medicația prescrisă și, dacă starea i se înrăutățește, să contacteze medicul de familie care va analiza dacă este necesară internarea și care va acționa conform procedurii, fiind în legătură cu spitalul, autoritățile sanitare și serviciul de urgență.
România a fost singura țară care a decis, de la declanșarea pandemiei, internarea persoanelor asimptomatice. Cu costuri enorme pentru un sistem de sănătate cunoscut pentru tarele sale, cu disconfort și stigmă pentru cei internați. Motivul acestei decizii controversate și nejustificate din perspectiva economiei sanitare – să ocupi paturi de spital, să mobilizezi personal și să consumi echipamente pentru a păzi, la propriu, pozitivii să nu răspândească infecția, este că pacientul român nu se conformează. Nu e nici neamț, nici elvețian și nici francez să-i spui: rămâi în izolare atâtea zile și să-l trimiți liniștit acasă, știind că nici prin cap nu-i va trece să încalce recomandările. Pacientul român e atipic și are nevoie de pază armată ca să nu părăsească incinta. Așa că-l internăm, sub cheie, ca măcar timp de 14 zile sau până se negativează, să nu răspândească virusul, mergând la supermarket, fără mască. Sau vizitându-și părinții în vârstă.
Timp de 4 luni, la foc continuu, activitatea grupurilor de lucru ale Rețelei de Solidaritate s-a concentrat pe livrarea de informații de specialitate, transfer de știință și de experiență din partea medicilor din Diaspora către România și teritoriile unde se găsesc comunități vorbitoare de limba română. În direct, prin dialogurile între medici din fiecare luni seară, prin mii de pagini de materiale traduse din patru limbi străine, protocoale, proceduri și reglementări spitalicești, aduse la cunoștința autorităților, pentru ca cei din țară să fie pregătiți, să știe prin ce au trecut alții și să acționeze în cunoștință de cauză. Să evite greșelile, să gestioneze corect și rațional resursele, să aibă ceea ce se numește „insight” – acea capacitate de a obține o înțelegere exactă și profundă a fenomenului Covid-19, în toate dimensiunile sale. Inclusiv managementul asimptomaticilor și cazurilor de gravitate redusă. Condițiile izolării la domiciliu, criterii, măsuri de siguranță și prevenire a răspândirii infecției, pachetul complet de know-how a fost oferit, cu profesionalism și grijă profundă, autentică pentru cei din țară.
Suntem la jumătatea lunii iulie, după ce am investit timp și efort pentru etapa următoare, cea a măsurilor de relaxare. Criza sanitară părea că ne-a afectat mult mai puțin decât era așteptat, ne orientam către redeschiderea activităților, curba se aplatiza liniștitor, pacienții acuți și cronici dintotdeauna păreau că în sfârșit pot beneficia de atenția și îngrijirile de care au fost lipsiți. E soare, vacanță (de prin martie, pentru mulți copii…).
E timpul grătarelor, excursiilor în străinătate sau al nopților în centru, la terase, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Fără grijă, fără responsabilitate și mai ales, fără mască, nepăstrând distanța de siguranță în autobuz, pe plajă sau la evenimente. Nici chiar în birouri guvernamentale. Amenzile enorme sunt anulate, Curtea Constituțională declară totul neconstituțional (probabil nici SARS-COV2 nu scapă de anatema neconstituționalității), izolații din spitale, scăpați din saloane, dau buzna pe străzi, jandarmii nu mai prididesc păzind carantinați de ocazie.
Măsurile de protecție sunt tratate ca o mascaradă, clipurile cu mască și îndemnuri la distanță, luate în derâdere, știrile nu mai impresionează, conspiraționiștii se înmulțesc ca ciupercile. La fel și cazurile noi: 889. Spitalele sunt mai pline acum ca în vârful de criză. Nu mai sunt locuri la terapie intensivă. Estimarea pentru august? L-ați ascultat cumva miercuri seară pe dr Emilian Popovici, invitat la Ediția Specială a Dialogului din Rețea? Găsiți înregistrarea aici:
https://www.facebook.com/watch/live/?v=610790553167494&ref=watch_permalink.
Dacă nu vrem să trăim o nouă Lombardia, cu toate consecințele sale dramatice și cele încă necuantificate, pe termen lung – înțelegeți acum, în cel de-al 13-lea ceas, că nu ne permitem iresponsabilitatea. Dar ne permitem câteva măsuri elementare de igienă, distanțare, respectarea unor reguli și o mască.
