Jurnal de Gütersloh/Warendorf

Civic

Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe – 14 aprilie 2022 – Oana Arghir, farmacistă în Suedia

April 16, 2022

Civic

Gabriela Mirescu – la TVR Craiova – Actual Regional – 22.03.2022

March 30, 2022

FILE DE JURNAL, episod 1

Autor: Oana Oravițan-Stenger, traducător de limba germană și consilier la Rețeaua de Solidaritate

Editare: Doris Lupu, Roxana Fediuc și Alina Jurcoane, voluntare la Rețeaua de Solidaritate

Sunt Oana, locuiesc în Germania, sunt traducător și consilier la Rețeaua de Solidaritate. Mă pregătesc să plec la Gütersloh, în landul Renania de Nord – Westfalia, la cererea autorităților germane, ca să traduc pentru românii care muncesc la abatorul Tönnies, aflați acum în carantină la domiciliu. Voi fi puntea de comunicare dintre oamenii aceia și statul german care încearcă acum să-i ajute.

De câteva săptămâni presa din Germania (1) și din România (2, 3, 4) relatează amplu drama muncitorilor din Gütersloh și Warendorf, Germania, care lucrează la abatorul Tönnies. Abatorul, care are peste 6.000 de angajați, a devenit un focar de COVID-19. Dintre cei infectați, majoritatea sunt români, urmați de polonezi, unguri, bulgari. Comunicarea cu ei este una anevoioasă, ba chiar inexistentă, sporind confuzia și sentimentele de nesiguranță. Autoritățile germane le-au pus la dispoziție traducători pentru a-i ajuta în ceea ce privește testarea, deplasarea în noile locuințe și acordarea de sprijin moral și psihologic. Traducătorilor li se plătesc transportul cazarea și orele de muncă. Din păcate, însă, sunt prea puțini traducători față de nevoia reală. La sfârșitul lunii iunie aflu că încă se mai caută traducători printre membrii asociațiilor românești din Germania. Una dintre aceste asociații este Comunitatea Românilor din Rin-Main (CROM), care ia legătura cu mine. Și asta, pentru că ne cunoșteam de la evenimentele organizate de ei, de la întâlnirile culturale din vremuri fără mască.

E vineri. Am avut azi un interviu online, acordat firmei de traduceri, căreia i-am spus că duminică pot să plec. Așa că de mâine, cu valiza la ușă, aștept semnalul lor. Se caută soluții pentru cazarea noastră, având în vedere faptul că niciun hotel nu acceptă să ne primească, de teama de a nu fi compromis de Coronavirus. În Warendorf au găsit o fundație, mai ceva decât la un hotel. Durata șederii poate fi practic nelimitată, iar programul cât e ziua de lungă. Ne vom deplasa de la un caz la altul. Le-am spus că stau cât e nevoie, chiar și o lună, dacă trebuie. Ne-au asigurat că vom avea costume de protecție, de fiecare dată altul, nou. Problema cunoscută și împărtășită este că listele cu oamenii aflați acolo nu sunt corect întocmite. Așa s-au trezit că au trimis un traducător polonez la o familie de români și că oamenii se află într-o stare destul de precară. Acum aștept.

Până și cei ce s-au oferit să ajute cu traducerea, primesc informații amestecate. Că de luni vor începe, apoi că cererea pentru traducători a fost retrasă și nu pot garanta când și dacă vor începe. De-abia luni sunt anunțată că marți pleacă cineva din München către Gütersloh. În 3-4 ore mă vă lua și pe mine. Eu sunt practic în drumul lui către Gütersloh.

Cu gânduri amestecate, pornesc acum spre Gütersloh, neștiind ce mă așteaptă. Oamenii aceia au venit la muncă în Germania cu încredere și speranță, în căutarea unui având un loc de muncă stabil și sigur, pentru o viață mai bună. Acum speranțele lor s-au transformat peste noapte în neliniște, panică, deznădejde și dezorientare. Au nevoie de putere să treacă cu bine prin situația în care se află, dar mai ales de capacitatea de comunicare în limba germană, pentru a înțelege ce se petrece în jurul lor. Sunt nerăbdătoare să-i văd, să le vorbesc, să traduc pentru ei. Am toată încrederea că lucrurile se vor limpezi și sper că totul va fi bine.

Am plecat de o jumătate de oră, dar către Warendorf. Acolo vom ajunge, iar acesta va fi un jurnal de Warendorf.

Va urma…