În data de 8 noiembrie, biserica creștin-ortodoxă de rit oriental sărbătorește adunarea celor trei arhangheli: Mihail, Gabriel (Gavril) și Rafael. Mesageri ai divinității, menirea lor este să ne arate calea spre viața pe care ne-o dorim. Dar, cine sunt ei, aceste figuri antropomorfe înzestrare cu aripi?
Oamenii din paleoliticul superior și apoi din neolitic se închinau Soarelui, Lunii, stelelor și elementelor naturale de care depindeau recoltele și deci hrana lor. Este perioada când au fost domesticiți câinii, oile și caprele, apoi porcii și vacile atât de specifice în Europa, Anatolia, sudul Levantului, Egipt și nordul Mesopotamiei. Acest lucru poate fi urmărit de la originile existenței umane prin desenele, sculpturile și figurinele de lut zoomorfe care erau larg răspândite. Potrivit unor savanți, acest tip de artă are o natură spirituală legată de viziunile trăite în timpul dansului de transă ritualic, demonstrând că sunt o funcție a creierului uman și deci independente de locația geografică. Apariția lor a fost asociată cu divinizarea animalelor ancestrale (totemuri) și cultul morților. Ideea de fertilitate era ridicată la rang de cult și asociată cu fertilitatea feminină. Femeile deveneau, astfel, responsabile pentru abundența recoltelor, deoarece cunoșteau “misterul” creației. Legătura dintre oameni și zei era realizată de șamani și preoți.
Peșterile cu picturi rupestre reprezintă primele temple ale umanității. Peștera era locul în care erau generate spațiul și timpul. Arcul plafonului de stâncă subteran, în special în cupolele naturale ale peșterilor, reprezintă rotunjirea cerului, iar podeaua peșterii, pământul. Picturile rupestre din peștera Chauvet din Ardèche (~ 36 000 î.e.n.), peștera Cosquer situată în Calanque de Morgiou din Marsilia (~ 27 000 î.e.n.), sau peștera Lascaux din Valea râului Vézère (~ 21 000 î.e.n.), reprezintă capodopere ale Umanității în acest sens. Nigel Spivey, profesor de artă clasică și arheologie la Universitatea din Cambridge, a postulat că modelele de puncte și rețele care se suprapun peste imaginile reprezentative ale animalelor sunt foarte asemănătoare cu halucinațiile provocate de o lipsa senzorială, respectiv ca legăturile dintre animalele importante din punct de vedere cultural și că aceste halucinații au dus la inventarea imaginii sau a artei desenului.
Faimoasa pictură rupestră din peștera Lascaux, veche de ~23 000 de ani (figura alaturată), reprezentând un om, un toiag / băț cu cap de pasăre și un bizon, este deci un simbol extrem de important și oferă cheia înțelegerii acestor credințe. Cel mai important este „bățul-pasăre”, un simbol pentru structura Cosmosului – acest “tot” armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu Haosul – abisul, dezordinea, confuzia. Acest sceptru servește ca o măsură a structurii spațio-temporale si fixează originea unui sistem de referință al tuturor fenomenelor din Univers, iar forțele dinamice generate de cele două concepte țin Universul în rotație. Multe culturi vechi au sceptrul cu pasăre drept un semn al puterii politice și spirituale, al forței necesare pentru îmblânzirea și stăpânirea Naturii, înțelegerea vieții și apoi a călătoriei către celelalte lumi – în special către polul cerului imobil, centrul forțelor cosmice. Figura din Lascaux descrie deci o scenă de vânătoare astrală, exprimând sacrificiul primordial, creația și renașterea în peștera cosmică. Scene foarte asemănătoare sunt regăsite și în alte culturi vechi, de exemplu în Egipt, Grecia sau Mesopotamia: Steaua Polară sau constelațiile polului, un mare vânător (Ὠαρίων / Orion, cu cele trei stele din centura sa și în același timp, un șaman) care urmărește un mare animal ceresc: un elan, un cerb, un ren, un urs, un bovin, sau un balaur (costelatia Draco) – adică o constelație circumpolară și prezentă pe cer la un anumit moment. El urmează o cale specifică pentru a-și atinge țelul – Calea Lactee (γαλαξίας / galaxias), respectiv un ciclu – Zodiacul (ζῳδιακός κύκλος / zōidiakòs kýklos, sau ciclul animăluțelor). Scena prezintă toate elementele unei astfel de vânători cerești: omul-pasăre este vânătorul, iar bizonul este țelul său. Este un mit comun întâlnit în aproape toate mitologiile indo-europene, chiar dacă detaliile poveștii variază adesea, dar unde caracteristicile rămân remarcabil aceleași în toate iterațiile. Protagonistul poveștii, de obicei un zeu al tunetului sau un erou asociat cumva cu tunetul, încheie bătălia cu uciderea unui șarpe/balaur/dragon. În mitologia populară românească, este chiar povestea lui Făt-Frumos și a Zmeului (din slavona “Zmij”, adica șarpe, balaur).
Creștinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam, ce perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri transformate pe malurile Eufratului acum mai bine de 5000 de ani. Narațiunea din Geneza poate fi interpretată ca o relatare alegorică a mitului uciderii șarpelui. Adâncul sau Abisul din care se spune că Dumnezeu face lumea este tradus din ebraica: Tehom, ce a fost echivalat cu șarpele sumerian Tiamat. Cuvântul arhangel, provenit din latinescul “archangelus”, este la rându-i provenit din grecescul ἀρχάγγελος / arhaghelos, din αρχ- (arh-) “cel dintâi”, și άγγελος (aghelos) “mesager”. Rolul arhanghelilor este să transmita mesaje între oameni și divinitate: ei reprezintă omul-pasăre. Fiecare gând sau faptă bună săvârșite de oameni se îndreaptă spre arhangheli, unde se adună și germinează ca o sămânță ce se va transforma candva în floare și, crescând, ajunge la divinitate. De obicei sunt înfățișați purtând săbii, dar Gabriel poartă uneori crinul iertării, iar Rafael este înfățișat ca fiind urmat de un om – simbol al protecției. Doménikos Theotokópoulos, sau El Greco, este un pictor, sculptor și arhitect al Renașterii spaniole ce i-a imaginat pe acesti arhangheli într-un mod fabulos (figura alaturată).
Religia creștină nu este singura care ne vorbește despre arhangheli, primii între îngeri conform Angelologiei lui Dyonisos Areopagul. Ei se regăsesc în aceeași măsură în iudaism și în islam, precum și în religia zoroastriană. Un număr din ce în ce mai mare de experți în antropologie, teologie și filozofie consideră că zoroastrismul conține cea mai timpurie distilare a credinței preistorice în îngeri. Amesha Spentas, sau Aməša Spəṇta in limba avestică (dialect indo-arian din mileniul II i.e.n.), semnifică “sfințenia nemuritoare” a zoroastrianismului si este astfel asemănată cu arhangheli. Ei locuiesc individual în corpuri nemuritoare ce acționează în lumea fizică pentru a o proteja și ghida, pentru a fi liantul între Umanitate și lumea spiritelor. Substantivul Aməša, “nemuritor”, provine de la prefixul negativ a + mer (radacina proto-indo-europeană pentru “moarte”), iar adjectivul Spəṇta, “promovarea, întărirea, sfințenia”, este atributul său.
Arhanghelul Mihail este considerat cel mai important dintre toți arhanghelii. Acest aspect este menționat atât în tradiția creștină cât și în cea ebraică și islamică. Fiind un protector divin prin excelență, arhanghelul Mihail este cel invocat adeseori de biserică și de comunitatea creștină ca să apere de rău. Nu este deloc întâmplator că în apocalipsa lui Ioan, arhanghelul Mihail împreună cu îngerii săi sunt descriși ca fiind în luptă cu balaurul (forța negativă, ce trebuie combătută) și/sau cu demonii (îngerii decăzuți) care sunt subordonați acestei forțe negative. În deznodământul acestei lupte, balaurul abisurilor infernale a fost azvârlit sub pământ împreună cu îngerii întunericului (demonii) care-l slujeau.
Arhanghelul Gabriel este vestitor al dumnezeieștilor taine. În limba ebraică, Gabriel semnifică “Dumnezeu este puterea mea”. Este îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morții și al revelației divine. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului. El este menționat de mai multe ori în Biblie, de fiecare dată ca un mesager care aduce vești importante. Este prezent în viziunile lui Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, căruia i-a revelat și viitorul națiunii. Tot el i-a vestit lui Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și lui Ioachim și Anei nașterea Fecioarei Maria. El este vestitorul venirii lui Mesia pe Pământ. Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Iisus și i-a apărut în vis lui Iosif pentru a-i explica această situație.
Arhanghelul Rafael ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, dar mai ales mintea și inima / sufletul. El ne ajută să atingem starea de sănătate și împlinire, oferă ajutor tuturor celor care suferă și au nevoie de vindecare, și atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem inimile față de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează către terapeuți, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma și ajuta. Cu cât devenim mai conștienți de responsabilitatea care ne revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu sufletul nostru, care în mod tainic știe ce anume este mai bun pentru ca noi să ne restabilim starea de sănătate și vitalitate. Rafael ne poate ajuta să înțelegem lecțiile tainice pe care le avem de învățat din fiecare boală cu care ne confruntăm și ne ajută să ne auto-cunoaștem și să învățăm din suferințele cu care ne confruntăm. Povestea spune că, atunci când optăm pentru un mod sănătos de viață, acest înger este alături de noi.
De unde vin valorile noastre? Poveștile și legendele Umanității sunt extrem de utile și trebuie înțelese, fiindcă ele ne dau valorile și credințele ce ne influențează obiectivele noastre personale. Ideea de a trăi și a munci după obiective bine stabilite pare a fi o parte din natura umană. Cu alte cuvinte noi, oamenii, avem tendința de a desfășura o muncă sau o activitate numai cu un motiv sau anumit interes. Chiar dacă nu-l rostim, avem în minte acest motiv și un rezultat scontat. Comportamentul nostru are o explicație sau, altfel spus, noi avem o scuză pentru ceea ce facem. Majoritatea credințelor și valorilor pe care le posedăm într-un moment al vieții sunt adunate sau obținute prin viața într-o anumită familie, prin prietenii și anturajul în care am trăit, prin educație, școală, religie, situația socială și economică, prin presă, televiziune sau alte surse de informare, prin relațiile cu un mentor sau cu o altă persoană importantă, etc. Identificând sursa valorilor și a credințelor noastre ne putem confirma originea situației actuale și a obiectivelor personale pe care le-am format și pe care tot noi le putem modifica, dacă dorim.
