M-am născut și am crescut în comuna Ciugud, Alba-Iulia și am absolvit Facultatea de Drept “Babes-Bolyai” în Cluj Napoca cu un masterat în Dreptul Uniunii Europene. Acum locuiesc și profesez ca jurist în Regatul Țărilor de Jos. Ce m-a făcut să devin parte din diaspora? Dorința de a forma o familie alături de soțul meu, dorință care m-a determinat, în august 2018, să pornesc spre Amsterdam, locul care, după 5 ani de distanță, ne-a oferit mie și soțului meu șansa de reîntregire a familiei.
Venirea în Olanda a coincis cu intensificarea implicării mele pe plan civic, fiind un membru activ al comunității românești din țara gazda. Întotdeauna m-am întrebat cum pot face mai mult pentru conaționalii mei, cum pot utiliza cunoștințele și experiența mea juridică în folosul comunității din care fac parte. Aveam deja în familie exemplul surorii mele care, medic fiind, prin prisma profesiei reușește să dăruiască ceva bun semenilor în fiecare zi. Răspunsul la întrebarea mea l-am găsit, paradoxal, în contextul pandemiei COVID 19.
În luna martie am devenit parte din echipa de Consilieri fără Frontiere a Rețelei de Solidaritate, inițiativa civică, transfrontalieră, care aduce laolaltă medici, și alți profesioniști români din toată lumea. Prin schimb de informații și experiențe, la Rețeaua de Solidaritate medicii români din diaspora au transferat timp de două luni cunoștințe valoroase despre noul coronavirus colegilor lor din România. Deși medicii au fost în prim plan, la Rețeaua de Solidaritate sunt și alte comunități ce se susțin și se ajută în aceste vremuri grele. Diasporenii voluntari din departamentul Retelei “Consilieri fără Frontiere” s-au organizat și vin în ajutorul conaționalilor lor – alți români, dintre care mulți, acum, în contextul crizei, au ajuns în situații grele printre străini. Astfel, timp de două luni Rețeaua a reușit să-i unească pe cei care au nevoie de ajutor cu cei care îl pot oferi, indiferent de locul în care se află, în țară și diaspora.
În Olanda, noi, ca români am adoptat din spiritul locului și ne-am mobilizat, să venim unii în sprijinul celorlalți, spunându-ne că dacă olandezii au reușit să construiască o țară în apă, noi, românii chiar avem tot ce ne trebuie ca să construim o Românie mai unită și mai sănătoasă, indiferent în ce colț de lume ne aflăm.
Astfel, constatând lipsa sau accesul îngreunat la informații, am pregatit și distribuit în comunitatea românească din Olanda informări constante privind măsurile adoptate de autorități în contextul COVID-19 precum și drepturile sociale și de muncă de aici. Ca urmare a acestei campanii de informare, am primit întrebări și sesizări de la cetățenii români care locuiesc și muncesc în Regatul Țărilor de Jos, cu privire la: concediere, concediu de odihnă, întoarcerea în România, reducerea salariului. M-am implicat astfel în multe cazuri, prezint însă în continuare, succint, doua dintre ele, care mi-au rămas în memorie datorită complexității și numărului de conaționali afectați.
Primul caz este cel al unui grup de muncitori notificați de către angajator cu privire la semnarea unui act adițional de diminuare cu 10% a salariului datorită crizei generate de COVID-19. Într-o seară am primit un mesaj de la un român care îmi spunea că împreună cu colegii săi se află în această situație și mă întreba cum să procedeze, ce poate face pentru a-si păstra salariul actual și așa modest. I-am prezentat argumentele legale pe care le pot invoca în favoarea lor în fața angajatorului și am rămas în contact, discutând constant pe marginea acestora. Pe baza asistenței și îndrumării pe care le-am oferit-o, conaționalii noștri au negociat direct cu angajatorul și au reușit să obțină renunțarea acestuia la demersul de reducere a salariului.
Al doilea caz este cel al unui grup de muncitori români testați pozitiv cu COVID-19. În această speță, am contactat deopotrivă autoritățile române cât și pe cele din țara gazdă, solicitându-le să se asigure că instituțiile pentru protecția muncii verifică constant respectarea drepturilor muncitorilor români sezonieri care lucrează în abatoare, agricultură sau alte sectoare economice, precum și respectarea condițiilor de igienă impuse de criza COVID-19. Altă măsură imediată a fost să distribuim ghiduri cu privire la procedura de formulare a reclamatiilor la Inspectia de Afaceri Sociale și Ocuparea Forței de Muncă, consilierii noștri urmând să-i asiste pe conaționalii noștri în acest demers, facilitandu-le astfel dialogul cu instituțiile locale.
Pandemia și criza generată au scos la lumină nenumărate probleme, dar ne arată totodată că, acționând împreună, putem să le depășim. După două luni pot afirma cu tărie că, atunci când granițele fizice se închid, prin acțiunile noastre putem deschide altele, bazate pe empatie, solidaritate, omenie. Consilierii fără Frontiere de la Rețeaua de Solidaritate, prin acțiunile lor de consultanță pe drepturi sociale și de munca, consiliere medicala si psihoterapie la distanța, facilitarea dialogului cu autoritățile locale și trecerea barierelor lingvistice, reprezintă un astfel de exemplu. Indiferent de locul în care ne aflăm noi toți, putem să ne ghidam după motto-ul “Fă ceva bun pentru țara ta și pentru compatrioții tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi”.
Așa putem să construim pozitiv și durabil împreună.
Anca ȘUȚĂ-AVRAM este absolventă de Drept, specializarea Dreptul Uniunii Europene, iar din anul 2006 acordă asistență și consiliere juridică în domeniul dreptului afacerilor, muncii și comercial, protecției datelor, asigurând conformitatea cu reglementările legale aplicabile, participând în proiecte de evaluare a modalității de implementare a legislației UE în legislația națională, derulate de Comisia Europeană.
