traducere pentru Rețeaua de Solidaritate : Roxana Fediuc
publicat în The Guardian – sursa : https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/jul/06/coronavirus-covid-19-mild-symptoms-who
Persoanele sănătoase care au crezut că s-au recuperat de coronavirus au raportat simptome persistente și ciudate – inclusiv accidente vasculare cerebrale.
Logica generală ne sugerează că atunci când o boală este ușoară nu avem de ce să ne facem griji. Însă, în contextul în care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) raportează că peste 80% din cazurile globale de Covid-19 sunt ușoare sau asimptomatice, începem să cădem pe gânduri… Pe măsură ce specialiștii în virusologie încearcă să înțeleagă biomecanica Sars-CoV-2, un lucru devine din ce în ce mai clar: chiar și cazurile „ușoare” pot fi mai complicate, periculoase și mai greu de gestionat decât am crezut mulți dintre noi…
Încă de la începutul pandemiei, s-a instaurat ideea că persoanele care au simptome „ușoare” de Covid-19 și nu necesită internarea în unități de terapie intensivă sau utilizarea unui ventilator, sunt scutite de repercusiuni grave asupra sănătății. La începutul lunii iulie 2020, Mike Pence, vicepreședintele SUA, a susținut că este „un lucru bun” faptul că aproape jumătate din noile cazuri Covid-19 care au apărut în 16 state americane sunt persoane tinere, care au un risc mai mic de a se îmbolnăvi grav decât cei mai în vârstă. Acest tip de retorică insinuează că suferințele pacienților „ușor infectați” se încheie în termen de două săptămâni de la îmbolnăvire, moment în care se recuperează și totul revine la normal.
Este drept că se poate întâmpla așa pentru anumiți pacienți cu Covid-19, dar cercetările medicale în derulare, precum și mărturiile grupurilor de asistență pentru recuperare, sugerează că multe persoane cu simptome „ușoare” de Covid-19 nu sunt atât de norocoase. Acești pacienți experimentează efecte secundare de lungă durată, iar medicii încă încearcă să înțeleagă cauzele și efectele derivate.
Unele dintre aceste reacții adverse pot fi fatale. Potrivit drului Christopher Kellner, profesor de neurochirurgie la spitalul Mount Sinai din New York, cazurile „ușoare” de Covid-19 în care pacientul nu a fost internat pentru virus, au fost corelate cu reacții precum coagularea sângelui și accidente vasculare cerebrale, chiar la persoane tinere. În luna mai, Kellner a declarat pentru Healthline că la spitalul unde lucrează a pus în aplicare un plan de a administra medicamente anticoagulante persoanelor cu Covid-19, pentru a preveni accidentele vasculare cerebrale care apăreau la „pacienți mai tineri asimptomatici sau cu simptome ușoare”.
Medicii știu acum despre afecțiunea Covid-19 că nu afectează doar plămânii și sângele, ci și rinichii, ficatul și creierul – în cazul acestuia din urmă se poate ajunge la oboseală cronică și depresie, printre alte simptome. Deși virusul nu este încă suficient de vechi pentru ca efectele pe termen lung asupra acestor organe să fie bine înțelese, se știe că ele se pot manifesta indiferent dacă un pacient a necesitat vreodată spitalizare, iar din această cauză procesul de recuperare este mult îngreunat.
Un alt fenomen tulburător care se remarcă în prezent este cel al persoanelor care suferă de Covid-19, de un timp îndelungat – persoane a căror experiență a bolii a durat luni întregi. Într-un raport publicat la începutul lunii iulie, un grup de cercetători olandezi arată că au fost examinați 1.622 de pacienți cu Covid-19 care au raportat simptome de durată; pacienții cu o vârstă medie de 53 de ani au prezentat oboseală intensă (88%), dificultate persistentă de respirație (75%) și presiune toracică (45%). 91% dintre pacienți nu au fost spitalizați, ceea ce sugerează că au suferit aceste reacții adverse, în ciuda faptului că au fost declarați cazuri „ușoare” de Covid-19. În timp ce 85% dintre pacienții chestionați s-au considerat în general sănătoși înainte de-a avea Covid-19, doar 6% au mai declarat acest lucru după o perioadă de minimum o lună după ce au luat virusul.
După ce a fost diagnosticată cu Covid-19, Fiona Lowenstein, în vârstă de 26 de ani, s-a confruntat cu o recuperare lungă, dificilă și neliniară. Lowenstein s-a îmbolnăvit pe 17 martie și a fost spitalizată doar pe o perioadă foarte scurtă, pentru febră, tuse și dificultate de respirație. Medicii au sfătuit-o să se întoarcă la spital dacă aceste simptome se agravează – dar în schimb s-a întâmplat altceva. „Am experimentat această serie de simptome noi: dureri de sinusuri, dureri în gât, probleme gastrointestinale cu adevărat severe”, a precizat ea. „Am avut diaree de fiecare dată când am mâncat. Am scăzut mult în greutate, ceea ce m-a sleit de puteri, am simțit oboseală, dureri de cap, pierderea mirosului …”, a mai declarat Fiona Lowenstein.
Ea spune că momentul în care a început să simtă mai bine a fost la jumătatea lunii mai, deși unele dintre simptome reapar în mod constant. „Este ca o lovitură pentru ego-ul tău să ai 20 de ani, să fii sănătos și activ și să te lovești de acest lucru, apoi să crezi că vei fi mai bine, că-ți vei reveni, iar lucrurile să nu meargă chiar așa…”.
Pentru că n-a reușit să găsească informații despre ceea ce trăia, Lowenstein s-a întrebat dacă mai sunt și alte persoane care trec printr-o situație similară, de recuperare prelungită, și de aceea a creat grupul de sprijin The Body Politic Slack-channel, un forum care are în prezent peste 5.600 de membri – cei mai mulți dintre ei n-au fost spitalizați, dar s-au simțit bolnavi luni întregi, după ce simptomele respiratorii inițiale au dispărut. Conform unui sondaj intern din cadrul grupului, membrii – majoritatea sunt sub 50 de ani, au prezentat simptome incluzând paralizie facială, convulsii, pierderea auzului și a vederii, dureri de cap, pierderi de memorie, diaree, scădere severă în greutate și multe altele.
„Pentru mine și cred că pentru majoritatea oamenilor, definiția „ ușor ”, transmisă de către OMS și alte autorități, a însemnat orice caz care nu a necesitat spitalizare, deci cine nu a fost internat a avut o simplă răceală pe care s-o trateze acasă ”, a spus Hannah Davis, autoarea unui sondaj realizat în rândul pacienților. „Din punctul meu de vedere, această abordare a fost cu adevărat dăunătoare și a dezinformat publicul, din două mari motive: a împiedicat persoanele vizate să ia în considerare informațiile relevante pentru nivelul real de risc și a îngrădit dreptul persoanelor afectate pe termen lung să obțină ajutorul de care au nevoie. ”
În această etapă, când profesioniștii din domeniul medical și publicul deopotrivă învață despre Covid-19, pe măsură ce pandemia se desfășoară, este important să ținem cont de faptul că știm cu adevărat foarte puțin despre această boală extrem de complicată și să ascultăm experiențele supraviețuitorilor, în special a celor cu situații speciale, în care recuperarea nu au fost nici rapidă, nici simplă.
