În contextul crizei economice care se prefigurează, fiecare țară ar trebui și trebuie să se concentreze pe punctele forte care i-ar putea asigura o gestionare mai bună a situației. Așa cum știm, România s-a bazat mereu pe o agricultură de subzistență, mai ales în ruralul „profund”. De la straturile de ceapă și salată atât de apreciate în perioada aceasta, până la micile asociații de agricultori care au reușit sa răzbată prin hățișul legislativ – România are aproape 4 milioane de agricultori care practică o formă de agricultură de subzistență. Deși economic vorbind, nu are o mare influență comparativ cu alte industrii, în această perioadă asigurarea traiului de zi cu zi poate deveni un factor extrem de important. Nu știu dacă există țară din Europa care să fie mai pricepută la munca pământului în condiții precare, așa cum este România, iar acum poate fi momentul să transformăm acest lucru în avantaj.
În mediul rural, asigurarea alimentației din producția proprie nu este un lucru de neglijat. Nevoia de importuri este scăzută, putând contracara aspectele economice care se întrevăd. Ceea ce se prefigurează deja în această perioadă este cu siguranță o scumpire a importurilor care se va reflecta în prețurile de la raft și implicit în buzunarul consumatorului final. Însă, transformând în avantaj ceea ce până acum era apanajul strict al celor din mediul rural, putem să ne repoziționăm ca o țară care își eficientizează resursele.
Menținerea stării de urgență, care aduce după sine și obligativitatea respectării ordonanțelor militare emise, poate duce la un blocaj în special în zona acestui tip de agricultură. Prin specificarea unor linii clare de siguranță și prin asigurarea unui climat de sprijin pentru micii producători locali, autoritățile trebuie să asigure continuitatea lucrărilor agricole care nu suferă amânare și care sunt de o importanță covârșitoare in această perioadă. Mobilitatea celor implicați în aceste activități este esențială dacă privim situația in ansamblul ei. Agricultura are calendarul propriu cu termene stricte de realizare, iar întârzierea unor lucrări duce după sine o recolta cel mult mediocră.
Mediul rural trebuie acum să primească un nou impuls și este necesar să ne aplecăm cu alți ochi asupra lanțurilor scurte de distribuție, ajutând micile gospodării țărănești să supraviețuiască în această criză. Agricultura la scară mică prezintă un avantaj economic și, de ce nu – poate fi un atu pe termen lung. Cu minime investiții din partea statului există posibilitatea ca aceste produse să ajungă la consumatorul urban și să aducă un venit suplimentar fermierului. Însă pentru a facilita accesul consumatorului urban obișnuit cu marile lanțuri de magazine la produsele agroalimentare din acest lanț scurt este nevoie de o schimbare de percepție care nu poate fi făcută fără pârghii externe. Poate prin mișcări civice susținute și de politici ale statului, poate prin crearea unor lanțuri de distribuție care să nu implice costuri suplimentare pentru nici o parte, aceste produse vor putea să ajute în perioada imediat următoare.
Un alt aspect care trebuie evidențiat pentru o strategie pe termen mediu este accesul la finanțare pentru mediul rural. Există finanțări pentru tinerii fermieri care pot fi folosite pentru înființarea primelor plantații, dar și pentru fermele trecute deja de „prima tinerețe” care își pot moderniza producția prin investiții strategice. Importanța acestor agro-sisteme este definitorie în lumea rurala atât prin prezervarea mediului, cât și prin menținerea unor metode tradiționale de producție. Ce ar putea ajuta în această perioadă ar fi o mai mare deschidere către mediile de informare rurală și o procedură mai relaxată de accesare a fondurilor destinate agriculturii de subzistență. De multe ori aceste fonduri nu prezintă interes datorită formulărilor nu tocmai pe înțelesul celor interesați care au un nivel mediu de educație. De asemenea, atât sprijinirea și încurajarea persoanelor din mediul rural, cât și crearea unor cadre de funcționare axate pe calitate și nu pe birocrație excesivă pot contribui la organizarea unor mici asociații care, respectând normele de siguranță alimentară, produc și livrează unui consumator. Astfel, gospodăria țărănească se transformă într-o sursă de hrană și pentru alți consumatori, nu doar pentru familia gospodarului.
Nevoile pentru o agricultură eficientă sunt multe și complexe, soluțiile nu sunt mereu perfecte, iar acum nu este momentul unei resetări din temelie. Este clar un singur lucru: eforturile noastre trebuie să se concentreze acum pe redresarea economiei și încercarea de a diminua efectele crizei care va urma acestei perioade. Prin gospodărirea resurselor și stimularea producției interne ne vom putea aduce și noi aportul la prezervarea unui sector lăsat într-un con de umbră. Și cel mai important, atunci când cumperi roadele locale, stimulezi un producător să facă mai mult pentru a-și satisface clientela și menții ridicată competitivitatea în sectorul de proveniență.
Cumpără local! Investește în viitor!
