În ultimii 7 ani de când locuiesc la Viena am revenit în România de aproape 100 de ori, de cele mai multe ori cu avionul, de data aceasta cu mașina. De fiecare dată mă întorc cu drag și dor, de cele mai multe ori mă încarc cu energie bună dar nu pot să nu observ uneori greșeli majore făcute de cei care fac și aplică legile. Și nu mă refer aici la acele legi strâmbe care nu servesc interesul cetățenilor ci la acelea făcute cu bună intenție dar care fie nu-și produc efectul fie mai mult încurcă.
Și pentru că așteptările mele erau legate de eficiența măsurilor de limitare a transmiterii virusului dezamăgirea a fost mare când am constatat că acestea arată binișor pe hartie și la televizor dar destul de rău în practică.
- Momentul intrării în țară (prin vama Nădlac) a devenit un risc evident de contaminare. Procesele de verificare sunt greoaie. Mașinile staționează prea mult (15 minute fiecare). Majoritatea pasagerilor intră în contact direct de la o distanță prea mica unii cu ceilalți și mai ales cu lucrătorii de la frontieră (polițiști, vameși, angajați DSP) fără ca asta să adauge vreo valoare. Procedurile de traversare a frontierei pentru pietoni sunt indecente. Pietonii sunt termometrizați dar șoferii nu. Nimic nu pare să aibă logică. Oamenii așteaptă înghesuiți fără a fi băgați în seamă. În tot acest timp majoritatea polițiștilor de frontieră NU respectă distanța regulamentară unii față de ceilalți sau mai ales față de pasagerii în tranzit, NU poartă corect sau nu poartă DELOC măștile de protecție, NU par a se grăbi pentru limitarea riscului celor care traversează granița și NU par să fi înțeles care este menirea lor și scopul regulilor pe care trebuie să le aplice. Totul pare o formă fără fond cu un singur interes: ‘’trimiterea la București’’ a declarațiilor de autoizolare și nicidecum reducerea riscului de contaminare.
- Situația în benzinării, magazine, piețe închise este aceeași. Deși proprietarii au afișat peste tot regula că purtarea măștii este obligatorie (‘’conform legii”) totul se oprește acolo. Aproape nimeni nu o respectă. Nici vânzătorii și nici clienții. Respectarea distanței este o altă problemă. Oamenii stau foarte aproape unul de celălalt chiar dacă sunt numai doi la rând. Nu înțeleg nici acum de ce nu s-au luat măsuri de control și sancționare pentru proprietarii de magazine pentru a-i responsabiliza și implica (așa cum s-a făcut la implementarea legii anti-fumat în spațiile închise).
- Autoizolarea la domiciuliu îmi pare o măsură nu numai depășită dar total absurdă și chiar DISCRIMINATORIE. Eu am revenit din Austria, o țară cu mai puțin de 30 de cazuri noi pe zi și 400 active în total, adică de 10 ori mai puține decât în România și sunt trimis în izolare pentru 14 zile în timp cei românii cu domiciliu în România au acces liber peste tot (inclusiv la concerte, terase, plajă și discoteci). Care-I logica epidemiologică? Mai mult decât atât Jandarmeria mă caută în fiecare zi pentru a verifica dacă respect regula. Și consumă resurse pentru asta (coordonare, mașini, angajați). Este oare util? Eu respect toate regulile dar asta nu înseamnă că nu încerc să influențez corectarea celor ineficiente, motiv pentru care am expus și aici ceea ce se întâmplă greșit.
Cam acestea au fost experiențele celor 12 ore petrecute ‘’în libertate’’ în țară. Dezamagitor dar motivant pentru a contribui și mai mult, inclusiv prin intermediul Rețelei de Solidaritate, ca ROMÂNIA SĂ SE FACĂ BINE.
