Nivelul la care s-a ajuns în România cu discuțiile despre covid este unul interesant, în sensul de penibil, adică provoacă stări extrem de neplăcute, cu efect nedorit, foarte greu de suportat. Părerile medicale sunt ori non existente, ori sunt spurcate în cel mai murdar mod posibil de oameni care nu au nicio legătură cu medicina și care uită că înjurând în public nu fac decât să se eticheteze pe sine.
Este foarte mare păcat că marii profesori de pneumo, de infecțioase, de ATI, toți marii președinți de societăți medicale și de tot ce înseamnă medicină în România tac, nu apar public să vorbească, și lasă ca profesia să fie terfelită de politicieni cu interese, de oameni care sunt buimăciți și bombardați cu tot felul de informații publicate de jurnaliști care nu știu să citească un articol științific, care au si ei interese, sau care trăiesc într-o poveste.
La toate astea se adaugă grupul specialiștilor de carton, a medicilor care poate sunt inteligenți, citesc, dar care interpretează dovezile științifice după cum vor ei, fiindcă cred că pot, fiindcă așa s-a putut în trecut, ori fiindcă au alte motivații legate de notorietate, clinici private, sau mai știu eu ce. Efectul nedorit in final se răsfrânge tot asupra pacientului, care atunci când are nevoie de un sfat nu mai știe la cine să apeleze, pe cine să mai creadă. În final, o problemă colectivă la rezolvarea căreia am putea toți să contribuim cu câte puțin este lăsată să se spargă în mici probleme individuale, de care multora nu le pasă.
Cazul din imagine, al unui pacient de 65 de ani, ilustrează cum cineva care ar putea trăi bine mersi încă 10-20 de ani are tupeul să facă o complicație mai rară a unei boli care in mintea multora nu exista. Însă cui îi pasă? Norocul lui este că scapă. Altfel, pentru negaționiști, e doar problema lui, a pacientului, și oricum nu murea de covid, murea de pneumomediastin.
Pentru medici e o problemă, care n-ar trebui să fie, dar pe care încearcă să o rezolve și îi alertează colegial pe alții. Pentru politicieni nu contează, fiindcă este doar un singur caz. Pentru jurnaliști e ceva plictisitor, deși imaginile arată un plămân sfâșiat, cum rar se vede și la fel ar putea să pățească și alții dacă nu se protejează. Iar pentru artiști și scenariști, filmakers – aceștia ar putea scrie un roman cu spioni care va fi film, speculând faptul că pacientul este de fapt un chinez deghizat în italian, care și-a bombat pieptul cu aer doar fiindcă îl urăște pe Trump, iar imaginile de pe CT explică situația de astăzi sau de ieri de la Casa Albă, un pacient fiind dus la spital cu leziuni similare, după ce a fost împușcat de Secret Service. Și tot așa…
https://thorax.bmj.com/…/e…
Comments 1