Numele meu este Florin Puflea. Sunt medic specialist în anestezie și terapie intensivă în provincia Verona (Italia) din anul 2014. Am terminat facultatea în Italia, am făcut rezidențiatul în Italia și am hotărât să rămân să lucrez aici.
Voiam să vă transmit câteva din gândurile și sentimentele mele și ale colegilor mei, din aceste zile, despre acest coronavirus care s-a răspândit incredibil de repede și a cuprins mare parte din Nordul Italiei și se întinde în toată Europa și în toată lumea.
Încep prin a vă spune că, în contradicție cu informațiile care au circulat și circulă încă prin anumite canale de informații media, Facebook, etc,.nu avem de-a face cu o simplă gripă. Problema este cât se poate de serioasă. Este o infecție virală care se răspândește rapid. Sunt anumite studii făcute în aceste momente în Italia, în provincia Padova, care au demonstrat că într-o comunitate de 3.000-3.500 de oameni, în orășelul Vò Euganeo (unul dintre primele intrate în carantină), au fost cam 70% pacienți pozitivi la coronavirus, dintre care foarte mulți asimptomatici – deci puteau să transmită boala mai departe și să infecteze, la rândul lor, alte persoane. Vorbim aici despre o infecție virală care a plecat, cum bine știți, din China, acum câteva luni și s-a răspândit rapid în Europa, răspândire favorizată de modul nostru contemporan de viață.
Lumea nu a înțeles că este vorba despre o situație cât se poate de serioasă și a tratat cu indiferență și cu superficialitate această problemă, de aceea am ajuns în situația de față. Vorbim despre spitale pline, secții de boli infecțioase și secții de terapie intensivă supra-aglomerate cu pacienți intubați, cu pacienții în stare critică. Vorbim de secții de terapie intensivă care au trebuit într-un mod rapid, într-o situație excepțională ca în vreme de război, să își dubleze, să își tripleze numărul de paturi. Ați văzut și din știrile care ajung în țară prin sursele de informare că sistemul sanitar din Regiunea Lombardia din nordul Italiei – cea mai afectată în momentul de față, este aproape în colaps. În pofida faptului că Lombardia este o regiune bogată, una dintre cele mai bogate zone din Europa, cu venituri pe cap de locuitor destul de mari și cu un sistem sanitar foarte performant, cu o capacitate și de o calitate excepțională.
Doresc să vă transmit că, odată cu răspândirea epidemiei, spitalele s-au transformat din centre de tratament poli-specialitate (pentru mai multe boli, patologii, cu mai multe secții) în spitale care tratează doar această infecție virală, doar pacienți critici intubați, infectați cu acest virus.
Situația în momentul de față în spitalul în care lucrez eu și în general în Veneto este încă relativ stabilă. Nu suntem, deocamdată, în situația Lombardiei, dar deja lucrurile se schimbă din oră în oră și se agravează progresiv, cu mai mulți pacienți și cu mai multe cereri de asistență reanimatorie pentru pacienți cu coronavirus. În spitalul în care lucrez eu avem deja 4 colegi care sunt pozitivi, colegi care s-au infectat la locul de muncă. Medicii care tratau pacienți cu corona virus au devenit la rândul lor pacienți.
Aș vrea să vă povestesc despre organizarea excepțională care s-a făcut în zona noastră – Regiunea Veneto. Au fost rechemați medici care erau la pensie, au fost suplimentate posturile de asistenți medicali și personal auxiliar, au fost redeschise anumite spitale care nu mai erau funcționale și transformate în policlinici. Se încearcă, pe cât posibil, o organizare rapidă și o pregătire pentru valul excepțional de pacienți noi care este așteptat. La noi, în Provincia Verona, a fost cea mai mare creștere de pacienți din toată Regiunea Veneto. Din păcate nu mă refer doar la pacienți internați și tratați la terapie intensivă, dar și despre pacienți care nu reușesc să supraviețuiască, vorbim despre foarte multe decese. Situația nu se limitează doar la faptul că nu mai avem unde să tratăm acești pacienți critici, problema este că mulți dintre ei nu răspund la tratament și ne confruntăm cu foarte multe pierderi de vieți omenești.
Menționez că nu avem pacienți doar de 70-80-90 de ani, cum se vehicula în anumite informații. Avem și am avut pacienți de 19 ani, de 40 de ani, marea majoritate sunt acum între 30 și 55 de ani, deci situația este cât se poate de serioasă.
În spitalul în care lucrez eu starea este destul de tensionată. Avem foarte mult de muncă. Pacienții continuă să vină, pacienți care au nevoie de un tratament și de o atenție deosebite. Nu sunt pacienți pe care îi internezi pe secție și le dai două pastile pe zi, așteptând să vezi evoluția. Sunt pacienți care au nevoie de oxigen, de aerosol, de tratament cu medicamente antivirale importante, care au bineînțeles și efecte colaterale. Vorbim de personal care este expus în aceeași măsură la acest virus. Vorbim de o situație destul de critică, care te solicită nu numai din punct de vedere fizic, dar și foarte mult din punct de vedere psihic și moral. Mulți dintre colegii noștri au hotărât și au intrat în așa zisa auto-izolare, deoarece mulți dintre ei au copii acasă și sunt copleșiți de frica, temerea să nu ducă acasă, în familie sau la copiii lor această infecție. Avem familii de colegi, care sunt amândoi medici, unul lucrează într-un spital, altul în alt spital, amândoi sunt expuși, copiii sunt deja de săptămâni bune la bunici sau la rude și vă puteți da seama la ce solicitare psihică și emoțională sunt supuși.
Comments 1