Educaţia sexuală în şcoli este un subiect complex, între o legislaţie deficitară, cu modificări recente care pun piedici, între mentalităţi refractare în rândul părinţilor şi al conducerii unităţilor de învăţământ, un Guvern confuz şi multiple ONG-uri care doresc să suplinească inerţia statului. Copiii, deşi curioşi, nu sunt suficient ascultaţi şi ajutaţi.
Pentru că e un subiect vast şi pentru a înţelege necesitatea abordării lui, azi vom începe cu experienţele directe ale unor educatori, activişti în diverse organizaţii şi asociaţii, în interacţiunea lor cu copiii.
Vom reveni cu o expunere pe larg a situaţiei pe data de 13 iulie, în cadrul ediţiei de luni seara a Dialogului cu Diaspora, când Ruxandra Pologea, studentă la medicină generală în Cluj-Napoca şi activistă în cadrul proiectului “Sănătate Sexuală și luptă anti-SIDA” va susţine o prezentare în acest sens.
Prezentarea se va transmite live pe Facebook şi sperăm să fie un eveniment cât mai interactiv posibil.
Mărturii
“Argumentul împotriva educației sexuale pe care îl aud des este că mamele minore nu prea au acces la educație și aparțin unei anumite etnii. Eu am susținut ore de educație sexuală cu Organizația Studenților Mediciniști din Cluj la o serie de licee din Cluj-Napoca și am constatat cu surprindere că în unele clase erau şi câte două viitoare mămici. Aceste adolescente locuiau într-unul din cele mai mari orașe ale României și iată, aveau acces la educație. Dar nu la educație sanitară sau pentru sănătatea reproducerii. Din păcate noi, educatorii pe acest domeniu, am ajuns prea târziu. Cât de târziu, vă întrebați?! Ei bine, una dintre mămici era în clasa a 8-a.
Asigurarea educației sanitare și pentru reproducere este absolut necesară în școli, indiferent de mediul de dezvoltare al copiilor. Şi nimic nu justifică ignoranţa asupra problemelor atât de pregnante în societatea noastră.”
Ruxandra Pologea, Studentă la Medicină Generală în Cluj-Napoca. Activează în cadrul proiectului “Sănătate Sexuală și luptă anti-SIDA”, coordonatoare națională a Departamentului de Sănătate sexuală, reproductivă și drepturi, inclusiv HIV/SIDA (FASMR).
“Eu am avut experiențe plăcute de cele mai multe ori când am predat. Însă un lucru m-a marcat: când am predat la clasa a 8-a, la sfârșitul orei m-a întrebat un băiat din clasă : “oare de ce se opune biserica ortodoxă educației sexuale?”. Am rămas cu gura căscată, nu știam pe moment ce să-i răspund. Mi-am dat seama, în acel moment, că acești copii sunt deschiși la minte și înțeleg foarte bine problemele societății noastre.”
Miklos Eszter, Studentă la Medicină Generală în Cluj-Napoca, coordonatoarea programului împotriva violenţei de gen (FASMR).
“Eu nu am întâlnit profesori care să se opună, dar au fost profesori care mi-au mulţumit, care ne-au sunat ei să ne cheme sau care ne-au rechemat, profesori de religie şi profesori pe care nu i-am văzut deloc în clasa, şi alţii pe care nu îi deosebeam de elevi. Elevii foarte curioşi, deschişi şii interesaţi, un pic cam mici în clasa a 8-a totuşi, căci nu înțelegeau ce le ziceam.
Au fost în special fete care au venit la mine cu întrebări şi alte fete care mi-au scris în privat. Am insistat foarte mult pe subiectul HPV şi vaccinare, măcar pentru surorile mai mici care puteau beneficia de programul naţional, pentru că majoritatea medicilor de familie nu anunţă calendarul. (apropos, sora mea de 14 ani tocmai a fost vaccinată cu prima doza).
De la băieţi te-ai aştepta să fie ghiduși şi să facă glume, dar sunt chiar interesaţi, mai ales că la vârsta lor se ştie doar că “băiatul aduce prezervativele şi tot el îl şi pune”.
Cred în continuare că le predăm prea mult, aspecte foarte uşoare pentru noi dar, fără niciun sens pentru ei, dar ne vom mai adapta. E foarte clar că ei nu ştiu NIMIC, poate câteva lucruri despre HIV şi au auzit de sifilis, dar nu vorbesc despre asta acasă. Și am fost totuşi la şcoli din Cluj, municipiul. Nu sate, nu oraşe mai mici.
Am până și prieteni, studenţi la medicină dezinteresați de faptul că sunt purtători de tulpini cancerigene cu risc crescut de HPV, dar şi purtători de condiloame. Așadar, lipsa educației sexuale este vizibilă peste tot.”
Mara Magdău, studentă la Medicină Generală în Cluj-Napoca, voluntar, activează în cadrul proiectului “Sănătate Sexuală și luptă anti-SIDA”.
“Eram la un liceu și așteptam să intrăm la clasa la care urma să ținem un workshop. Ni se ceruseră prezentările, pentru a fi aprobate de doamna director. Nu au vrut să ne lase decât la o clasa de a 12-a și au trimis elevii minori la bibliotecă, pentru ca în viziunea lor, elevii de 17 ani fără câteva luni nu trebuie să știe nimic despre sex. Profesoara a stat în clasă în tot acest timp, cu scopul de a ne “corecta” dacă facem greșeli. Doamna director ne-a zis că suntem doar studente și putem face greșeli, așa că insistă ca doamna profesoara să rămână cu noi. Pe lângă faptul că ne-a întrerupt de câteva ori, elevii se simțeau jenați și nu au pus întrebări. La un moment dat, spre sfârșit, am spus ceva de contact sexual anal, iar doamna a început să facă semne disperate, din spatele clasei și m-a oprit, spunând că este destul și că ora s-a încheiat. Practic, am fost date afară.”
Voichița Slevoacă, Studentă la Medicină Generală în Iași, coordonator al proiectului Educație sexuală comprehensivă (FASMR)
“Când am fost eu să predau la o clasa de a 8-a, o fată m-a rugat să îi explic ce e sexul anal pentru că părinţii ei nu au vorbit niciodată cu ea despre asta. Am mai fost o clasă de la un liceu tehnologic unde o fată a venit după să ne îmbrățișeze și ne-a mulțumit că am făcut-o să se simtă mai confortabil cu subiectul și cumva mai acceptată. Pentru că nu avea pe nimeni cu care să vorbească despre lucrurile acelea. Îmi trimitea mesaje pe Facebook să mă întrebe ce mai fac și că ar vrea să mai venim pe la ea pe la clasă”
Andra Mihai, studentă la Medicină Generală în Cluj-Napoca, voluntar, activează în cadrul proiectului “Sănătate Sexuală și luptă anti-SIDA”
‘Mereu e altfel, de la clasă la clasă. Mereu trebuie să vii cu altceva ca să-i faci atenți și receptivi. Am observat că liceele mai mici ne-au primit cu o atitudine mult mai plăcută decât liceele “prestigioase”. Au fost situații în care unele licee ne-au refuzat din motive birocratice, aproape stupide, pe ultima sută de metri. La un liceu, directorul a cerut să vadă prezentarea înainte. Atmosfera e diferită în funcție de prezența sau absenţa cadrelor didactice în sală, dar tensiunea e mult mai mare și întrebările sunt mai puține când profesorii sunt prezenți, deși sunt mai atenți și mai receptivi în respectivele situații. Am primit mereu întrebări pertinente, interesante. Am fost întrebată despre consistenţa menstruației și dacă începerea vieții sexuale oprește creșterea sânilor.”
Raluca Baciu. Studentă la Medicină Generală în Târgu Mureș. Voluntar. Activează în funcția de asistent al coordonatorului național al Departamentului de Sănătate sexuală, reproductivă și drepturi, inclusiv HIV/SIDA (FASMR).
“Ce mi s-a intâmplat mie şi mi s-a părut ciudat a fost când mi s-a cerut prezentarea la un liceu şi apoi am fost rugată să o modific, dar nici după modificare nu a fost acceptată. Prezentarea conținea probabil ceva ce a deranjat conducerea şcolii ( încă nu îmi pot da seama ce). Copilaşii erau atenţi şi uneori puneau întrebări. Sunt extrem de receptivi și mult mai deschiși spre informație decât ar crede profesorii sau părinții.”
Mihaela Măican, Studentă la Medicină Generală în Târgu Mureș, voluntar coordonator SCORA X-Change.
După cum vedem, elementele de receptivitate, curiozitate și nevoie există, oameni dispuşi să ajute sunt, materialele le avem. Vă aşteptăm pe 13 iulie 2020, luni seara, în cadrul Dialogului cu Diaspora pentru o prezentare şi discuţie deschisă.
