Managementul rezistenței la antimicrobiene

Antimicrobienele sunt medicamente ce acționează împotriva bacteriilor (antibioticele), virusurilor (antiviralele), ciupercilor (antifungicele) și paraziților (antiparazitarele). Ele pot deveni ineficiente prin instalarea rezistenței microbiene, astfel că infecțiile obișnuite devin mai greu de tratat. Despre cauzele acestui fenomen puteți citi mai multe într-un articol anterior publicat pe Rețeaua de Solidaritate.

Descoperirea antibioticelor a reprezentat o adevărată revoluție în lumea medicală, care a ajutat la salvarea a milioane de vieți. Doar că utilizarea incorectă și excesivă a condus la apariția de bacterii rezistente la antibiotice, iar acum suntem în situația de a căuta soluții la această problemă, pentru a nu deveni din nou vulnerabili în fața infecțiilor.

Cu o populație în continuă creștere, cu o interdependență care nu poate fi negată (1), apariția unor bacterii rezistente la orice antibiotic folosit ar putea duce la apariția de epidemii care să pună în pericol un număr extrem de mare de oameni. Fără niciun dubiu rezistența la antimicrobiene, în general, și la antibiotice, în particular, necesită măsuri urgente, care să fie implementate la nivel mondial.

Existența crizei antimicrobiene și impactul acesteia asupra viitorului omenirii sunt recunoscute pe scară largă în rândul organismelor internaționale, cum ar fi OMS (Organizația Mondială a Sănătății), Comisia Europeană, CDC (Centers for Disease Control).

OMS a adoptat mai multe rezoluții în ultimele două decenii care solicită măsuri internaționale pentru a diminua apariția și răspândirea rezistenței la antimicrobiene.

OMS atrage atenția că “fără acțiuni armonizate și imediate la scară globală, lumea se îndreaptă spre o eră post-antibiotică în care infecțiile obișnuite ar putea ucide din nou” (2).

Așa numitul “Plan global de acțiune privind rezistența antimicrobiană”, propus de OMS, are 5 obiective strategice:

Îmbunătățirea conștientizării și înțelegerii rezistenței la antimicrobiene
Consolidarea cunoștințelor prin monitorizare și cercetare
Reducerea incidenței infecțiilor
Optimizarea utilizării medicamentelor antimicrobiene
Asigurarea investițiilor durabile în combaterea rezistenței la antimicrobiene

OMS atrage atenția că rezistența la antibiotice este accelerată de utilizarea abuzivă și excesivă a antibioticelor, precum și de prevenirea și controlul slabe ale infecțiilor și propune următoarele măsuri care trebuie implementate la toate nivelurile societății – persoane fizice, factori de decizie politică, specialiști din domeniul sănătății, industria farmaceutică și sistemul agricol – pentru a reduce impactul și a limita răspândirea rezistenței la antibiotice. Astfel, ar trebui ca:

Persoanele fizice

Să utilizeze antibiotice numai când le sunt prescrise de către un medic
Să nu solicite niciodată antibiotice dacă medicul consideră că nu au nevoie de ele
Să respecte întotdeauna sfaturile medicului atunci când utilizează antibiotice (doze, durată de administrare etc)
Să nu împartă antibiotice cu alte persoane cărora nu le-au fost recomandate
Să asigure prevenirea infecțiilor, printr-o bună igienă, cum ar fi: spălarea regulată a mâinilor, pregătirea alimentelor în mod igienic, evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave, administrarea vaccinurilor recomandate etc.

Factorii de decizie politică

Să se asigure că există un plan național de acțiune robust pentru combaterea rezistenței la antibiotice
Să îmbunătățească supravegherea infecțiilor rezistente la antibiotice
Să consolideze politicile, programele și implementarea măsurilor de prevenire și control ale infecțiilor
Să reglementeze și să promoveze actele medicale de calitate
Să informeze populația despre impactul rezistenței la antibiotice

Specialiștii din domeniul sănătății

Să prevină infecțiile, asigurându-se că mâinile, instrumentele și mediul de lucru sunt curate
Să prescrie și să elibereze antibiotice numai atunci când sunt necesare, conform ghidurilor actuale
Să raporteze infecțiile rezistente la antibiotice echipelor de supraveghere
Să discute cu pacienții despre administrarea corectă a antibioticelor, rezistența la antibiotice și pericolele utilizării necorespunzătoare

Un rol deosebit de important în combaterea rezistenței la antibiotice le revine medicilor care prescriu antimicrobiene. Comisia Europeană a venit cu unele recomandări către prescriptorii de antimicrobiene, cum ar fi:

— să asigure diagnosticarea corectă a pacientului, pentru a evita tratamentul antibacterian în infecție virală sau în infecție bacteriană autolimitativă;

— vor preleva probe microbiologice corespunzătoare înainte de a începe tratamentul cu antimicrobiene

— vor utiliza profilaxia antimicrobiană sau combinațiile de antimicrobiene numai când acest lucru este indicat

— să selecteze medicamentul în conformitate cu ghidurile existente, într-o doză corespunzătoare, pentru cea mai scurtă durată care prezintă eficiență și cu o cale de administrare corespunzătoare (de preferință administrare orală)

— să selecteze antimicrobiene cu un spectru de acțiune cât mai restrâns cu putință

— să se asigure că pacientul sau persoana care răspunde de îngrijirea acestuia înțeleg motivul tratamentului cu antimicrobiene, să îi comunice eventualele efecte secundare și să se asigure că pacientul înțelege doza și durata tratamentului; acest lucru îmbunătățește gradul de respectare a tratamentului și scade riscul întreruperii premature a tratamentului (3)

Farmaciștii au la rândul lor un rol extrem de important în limitarea rezistenței la antibiotice și ar trebui să fie un filtru în ceea ce privește utilizarea antimicrobienelor. Farmaciștii trebuie:

— să elibereze antibiotice doar pe prescripție medicală și

— să reprezinte o sursă importantă de sfaturi și informații pentru pacienți și prescriptori cu privire la utilizarea rațională, eficace și în condiții de siguranță a antimicrobienelor (inclusiv în ceea ce privește efectele secundare, respectarea tratamentului, reacțiile adverse la medicament, precauții și contraindicații, interacțiuni, depozitare și eliminare și justificarea tratamentului) (3).

Industria farmaceutică

Să investească în cercetarea și dezvoltarea de noi antibiotice, vaccinuri, modalități de diagnosticare

Sectorul agricol

Limitarea consumului de antibiotice la animale, administrând antibiotice animalelor numai sub supraveghere veterinară
Să nu utilizeze antibiotice pentru promovarea creșterii sau pentru prevenirea bolilor la animalele sănătoase
Vor vaccina animalele pentru a reduce nevoia de antibiotice
Promovarea și aplicarea bunelor practici la toate etapele producției și procesării alimentelor din surse animale și vegetale

Dezvoltarea de noi antibiotice

SUA au încercat să susțină dezvoltarea de noi antibiotice, prin adoptarea în 2012 GAIN Act („Generating Antibiotic Incentives Now”). Legea GAIN, adoptată de Congres în 2013, prevede evaluarea prioritară a dosarelor de antimicrobiene depuse la autorități și 5-7 ani suplimentari de exclusivitate pe piață pentru medicamentele aprobate împotriva bolilor infecțioase. Deși GAIN poate ajuta la dezvoltarea de noi antimicrobiene, este posibil să nu fie suficientă (4).

Deoarece cele mai multe antimicrobiene în dezvoltare provin de la micile companii farmaceutice sau de biotehnologie este necesară o intervenție a guvernelor pentru a încuraja marile companii să revină la descoperirea de noi molecule de antibiotice (4).

Antibioticele aflate în studii clinice sau dezvoltate în ultimii ani fac parte din următoarele clase: aminoglicozide de nouă generație, inhibitori de beta-lactamază, chinolone, cetolide, tetracicline și oxazolidinone (5).

Concluzii

Rezistența la antimicrobiene este o amenințare cu care ne confruntăm la nivel global și implementarea soluțiilor pentru stoparea acestui fenomen nu poate fi amânată.

Organisme internaționale care acționează în domeniul sănătății au propus obiective strategice și diferite ghiduri de soluționare a rezistenței la antimicrobiene. Dar fiecare dintre noi poate avea un rol în eliminarea acestei probleme.

Referințe

Michael, C A, Dominey-Howes, D, Labbate, M, 2014. The Antimicrobial Resistance Crisis: Causes, Consequences, and Management. Front Public Health 2014; 2: 145 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4165128/
WHO, 2016. Global action plan on antimicrobial resistance https://www.who.int/publications/i/item/9789241509763
Comisia Europeană. Orientările UE pentru utilizarea prudentă a antimicrobienelor în domeniul sănătății umane. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2017. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52017XC0701(01)&from=EN
Martens, E & Demain, A. The antibiotic resistance crisis, with a focus on the United States. The Journal of Antibiotics volume 70, pages 520–526 (2017) https://www.nature.com/articles/ja201730
Ventola, C. Lee, 2015. The Antibiotic Resistance Crisis, Part 2: Management Strategies and New Agents. P T. 2015 May; 40(5): 344–352 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4422635/