Testarea elevilor – un ritual necesar - reteauadesolidaritate.org

Înainte de orice, suntem părinți și responsabilitatea se concentrează pe siguranța copiilor noștri. Suntem apoi cetățeni activi, conștienți de efectele pandemiei asupra societății, de toate schimbările majore pe care le-a adus în viața de zi cu zi.

Copiii noștri au avut o vacanță forțată de valul 4 COVID-19. Școli închise, învățământ hibrid și incertitudinea ne-au marcat, suntem obosiți și îngrijorați de ce se va alege de viitorul educațional al fiilor și fiicelor noastre.

În toate celelalte țări europene, testarea periodică, de 2-3 ori pe săptămână, reprezintă normalitatea cotidiană. Europenii au înțeles și s-au conformat fără zăbavă. E rațional și eficace să detectezi pericolului de infectare și să fie protejați ceilalți prin măsurile rapide de izolare a celor pozitivi la coronavirus, pentru că astfel se diminuează rata de transmitere. Austria este în lockdown total până în 13 decembrie, tocmai pentru a proteja populația, nu ca măsură de restricție. 9 milioane de locuitori are Austria, o rată de vaccinare de 74% și zilnic se efectuează 350.000 de teste. În fiecare școală, elevii se testează de două ori pe săptămână, fără excepție, pentru protecția lor.

În cei doi ani de pandemie specialiștii au identificat multiple forme prin care virusul se manifestă, una din ele fiind cea ”asimptomatică”, prin care cel infectat poate nici să nu știe că este infectat, ceea ce nu-l face mai puțin contagios pentru cei cu care intră în contact.

Alături de procentul scăzut de vaccinare în rândul populației, insuficiența testării este o altă cauză pentru care valurile COVID-19 au sufocat spitalele și au îndoliat mii de familii de români.

Campania de vaccinare continuă, centrele sunt deschise, chiar și în zilele de sărbătoare, pentru că fiecare om care se vaccinează diminuează riscul de infectare și scade presiunea asupra sistemului sanitar, copleșit de cazuri, epuizat de valurile succesive de COVID-19.

În aceste clipe se iau măsuri împotriva ultimei tulpini descoperite și care amenință din nou umanitatea. Mai agresivă ca Delta, cu potențial contagios crescut, mutația denumită Omicron constituie principala îngrijorare a autorităților sanitare, pentru impactul pe care-l poate avea asupra sănătății publice.

Testarea ca măsură de prevenție, a celor care lucrează în anumite sectoare, cu publicul larg, așadar și în unități de învățământ, este necesară și extrem de utilă. Testarea copiilor și cadrelor didactice ajută la menținerea cursurilor cu frecvență fizică și ne asigură că sunt izolate cazurile descoperite în timp util, că este întreruptă circulația virusului în mediul clasei și al familiilor elevilor. Rezultatul testului rapid nu este 100% cert, însă reprezintă un avertizor instantaneu și se confirmă sau infirmă prin test PCR.

Procedura de testare prin test antigen pe bază de salivă este complet neinvazivă, ușor de făcut și reprezintă un prim indicator de siguranță, cu valoare de screening. Indiferent dacă aceste teste vor fi administrate în școală sau acasă, cu ajutorul părinților, importantă e conformarea și onestitatea față de acest gest simplu și implicațiile sale.

Testele au sosit în țară, a început distribuirea lor în școli. Conform declarațiilor conducătorului Departamenului pentru situații de urgență, testele sunt ambalate în vrac, respectiv nu sunt seturi asamblate individual, care să conțină într-un ambalaj unic toate componentele (pipetă, casetă de testare, tub pentru probă, con de hârtie și instrucțiuni). Fiecare școală va decide modalitatea în care se va realiza testarea, în incinta unității sau acasă, predând seturile de testare spre părinți.

Din perspectivă organizatorică, aceasta presupune ca seturile de testare să fie asamblate și împărțite în ambalaje individuale pentru fiecare copil. Această operațiune a stârnit însă proteste vehemente din partea cadrelor didactice și a sindicatelor din învățământ, care au identificat o serie de probleme logistice și de siguranță. Dincolo de controversele privind procedura de achiziție a unor milioane de teste pe bază de salivă, realizată în condiții care ridică suspiciuni serioase, efectuarea testării elevilor în școli va fi sortită eșecului dacă nu se realizează foarte rapid și profesionist o comunicare clară și pe înțelesul tuturor.

Societatea a dezvoltat o reactivitate la anumite subiecte conectate cu pandemia, care s-a amplificat prin mesajele false propagate de oponenții vaccinării. Riscăm acum, când finalmente autoritățile au acceptat că testarea în masă este esențială, ca din vehemența cu care se clamează alte tipuri de teste și proceduri pentru școli, să cadă victimă însuși scopul operațiunii, respectiv testarea.

Care sunt nemulțumirile cadrelor didactice și împotrivirea lor la declarațiile ministrului? Nu puține, o necunoaștere a situației reale din teritoriu, în primul rând. Dilema dacă testarea prin probă de salivă este sau nu ”act medical” a tranșat-o nu ministrul sănătății, ci cel al educației, prin afirmații categorice cum că n-ar fi, așa că nu se găsește nevoia de a fi îndeplinită operațiunea de către un cadru medical, calificat în domeniu.

Afirmație cu care profesorii nu rezonează, cu argumentul riscurilor sanitare la care ei înșiși se supun, în primul rând. Ce face un profesor în clasă atunci când în urma testării, identifică rezultate pozitive în clasă? Este el ”echipat” să se protejeze corespunzător, cu excepția purtării măștii și manipulării cu mănuși a probelor? Este contact direct, se autodenunță și izolează împreună cu restul clasei? Când, imediat sau după ce se confirmă cazul prin test PCR? Cum se colectează și disponibilizează casetele și accesoriile utilizate în testare, sunt ele considerate deșeuri cu risc biologic, astfel încât școlile să fie obligate să încheie contracte cu firme specializate care ridică aceste tipuri de deșeuri? Circuite, igienizare, timpul necesar pentru efectuarea testelor, citirea rezultatelor, debarasarea, procedurile pentru teste neconcludente și cele pozitive, acestea pe lângă modul în care testele ”vrac” au sosit în școli sunt argumente pertinente susținute de o parte. De lipsa cadrelor medicale în școli și capacitatea acestora de a efectua sute de teste de două ori pe săptămână, funcție de mărimea unității de învățământ se poate discuta doar punctual, de la școlă la școală, conform condițiilor existente. Ceea ce susține argumentul profesorilor față de ignorarea situației de la fața locului de cei care decid din birouri ministeriale cum se va face testararea.

De cealaltă parte, testarea la domiciliu sau ”autotestarea” ar trebui să fie soluția de normalitate, într-o societate informată și cooperantă. Lucrurile ar trebui să se petreacă simplu, ca un ritual matinal, când ne spălăm pe dinți și luăm o probă de salivă pe care o introducem în caseta de testare. Rezultatul se transmite prin telefon, către diriginte sau învățător. Evident că dacă rezultatul este incert sau pozitiv, se urmează procedura pentru un test PCR și copilul nu mai intră în colectivitate. Mai mult, este momentul în care și părinții, puși în gardă de posibilitatea de a fi infectați, pot din precauție să se testeze, la rândul lor, chiar dacă nu resimt vreun simptom asociat coronavirusului.

Nu era greu de anticipat opoziția la testare în incinta școlii, tocmai de aceea flexibilul ministru a lăsat la latitudinea școlilor să decidă dacă elevii se vor testa acasă sau în unitate. Rostogolirea responsabilității către inspectorate, consilii de administrație și părinți nu este o noutate, același mecanism a funcționat și înainte de vacanța impusă, când scenariul de învățământ a fost lăsat la dispoziția lor, în ciuda cifrelor reale ale incidenței din localitate și din școală, a procentului de vaccinări din localitate și din rândul profesorilor și elevilor. Lipsă de predictibilitate, de certitudini și claritate, acestea atribute domină deciziile și comunicarea de sus în jos, după aproape doi ani în care COVID-19 ne-a răvășit.

Ce ar trebui să urmeze, deși acest pas trebuia realizat cu săptămâni în urmă? O campanie de informare ca picătura chinezească, ca frecvență și simplitate. Instrucțiuni clare, scrise pe hârtie, trimise pe email, afișate pe scări de bloc, transmise la tv și toate posturile de radio. În ședințe cu părinții, demonstrative, în care să se răspundă tuturor întrebărilor, pertinente sau plecate din mituri de neîncrezători în existența pandemiei. Și nu în ultimul rând, o implicare fermă a autorităților în fabricile de știri false și colportorii de pseudoștiință.

Numai prin solidaritate și implicare putem privi înainte, pentru ca o comunitate care acum e în suferință să răzbească.