„Un om poate fi un element foarte important într-o echipă, dar un om nu poate face o echipă” – Kareem Abdul Jabbar
Rețeaua de Solidaritate este acea echipă apărută din dorința unor oameni cu suflet mare să își ajute semenii. O echipă unită care are același scop și luptă pentru o cauză comună.
Azi am hotărât să vă vorbesc despre oamenii minunați, cu care de peste 3 luni colaborez în rezolvarea cazurilor românilor aflați în nevoie, despre colegii mei din Germania și Austria fără de care multe cazuri nu ar fi putut fi soluționate. O echipă care m-a încurajat mereu să îmi exprim opiniile, să îmi șterg lacrimile, să îmi dozez gradat energia. O echipă care, pe mine personal, m-a ajutat să descopăr bunătatea și sensibilitatea unor străini, în primă fază, și prieteni pe parcurs. O echipă cu care am muncit cot la cot zi și noapte să ne ajutăm semenii din Diaspora. O echipă motivată să nu rămână indiferentă când românii din Diaspora cereau o mână de ajutor.
Echipele se formează în timp, deoarece la început, membrii ei nu se cunosc și au nevoie de o perioadă de acomodare reciprocă. Deși nouă ne-a lipsit timpul, am reușit să analizăm cazurile din mai multe perspective și să găsim împreună varianta cea mai bună de rezolvare.
Vă mărturisesc că am intrat cu multe temeri în această echipă. Știți voi, acel sentiment care te încearcă atunci când te duci în prima zi la un loc de muncă nou. Cu toții știm că nu este ușor să lucrezi într-o echipă unde fiecare membru e diferit. Dar această diversitate a creat un lanț între noi, pentru că toți aveam nevoie de informații, de ajutor și, cel mai important, de înțelegere. Ne-am stabilit rapid obiectivele, ne-am suflecat mânecile și am pornit la “luptă”, pentru că pandemia nu aștepta. Am pornit la luptă pentru A, I, și alte sute de cazuri care aveau nevoie de ajutor.
Cazul A
A este o mamă care trăiește în România alături de fetița ei, iar soțul muncea în Germania. O familie frumoasă cu vise mari. Vise care s-au spulberat când soțul a suferit un accident grav pe șantier. Un accident care a necesitat comă indusă pentru a trece peste durere. Un accident care i-a amputat un picior, luându-i șansa de a mai alerga. Accident petrecut la locul de muncă când o bucată de beton s-a desprins și a căzut peste doi angajați: unul dintre accidentați a suferit accidente minore și unul foarte grave.
Când am preluat cazul eu personal nu mă puteam concentra să vin cu o soluție: plângeam cot la cot cu A la telefon, dar echipa a găsit soluții. Vlad Pavel Gheorgheș a contactat Ambasada României din Berlin, cerându-le să se implice în acest caz, în primul rând prin contactarea spitalului din Wolfsburg și preluarea informațiilor despre pacient de la personalul medical informații, având în vedere faptul că A nu vorbea limba germană. Valentin Dumitrașcu a venit cu informații legate de drepturile oamenilor accidentați la locul de muncă și așa am mai liniștit-o pe A, când a înțeles că firma angajatoare și casa de asigurări de sănătate vor acoperi costurile intervențiilor medicale.
Azi A e în Germania, locuiește la un hotel lângă spital, ale cărui costuri de cazare sunt acoperite de firma angajatoare a soțului. Soțul răspunde la tratament și A vorbește în spital cu un doctor român care îi explică pas cu pas fiecare intervenție asupra soțului. I s-a făcut un transplant de mușchi și mai urmează una de os la piciorul stâng.
Prin implicarea echipei am reușit să aducem speranță acestei familii și un mare zâmbet pe chipul unui copil care acuma știe că Tati va veni acasă.
Cazul I
I are 52 de ani și pleacă să muncească în Austria. Nu vorbește germana, are doar 130 € în buzunar și un telefon cu număr de Moldova fără Roaming. Colegul de muncă îl abandonează pe drum, într-o parcare de tiruri, pentru că firma nu mai are nevoie de serviciile lui.
Când colega noastră, Andreea Știrb, a văzut cazul sesizat pe o rețea de socializare, nu a stat pe gânduri și a preluat imediat informația pe grupul nostru. A păstrat în permanență legătura telefonică cu persoana care a sesizat problema. Deși fiica lui I plângea la telefon și îi cerea ajutorul, neștiind locația exactă a tatălui ei, Andreea a fost cea care și-a păstrat calmul și ne-a dat informațiile corecte. Cu ajutorul unei locații furnizate de către ea, Mihai Popa și Flavius Popa au aflat imediat unde era localizat concret domnul I.
În primă instanță, comunicarea cu el s-a realizat prin fiică, medic ginecolog în Județul Galați, care îi scria pe Whatsapp până s-a reușit activarea Roamingului. Colega noastră, Emanuela Ramona Bultoc, a sunat la centre de ajutor pentru a-i găsi un loc unde să stea, contactând atât poliția, cât și Ambasada României, pentru a-i informa despre situația acestuia.
Într-un final, cu o echipă implicată, domnul I a ajuns în România la fiica lui. A fost un caz care aproape contra cronometru trebuia rezolvat și da, această echipă minunată a făcut-o.
Buna dimineata !!